Cât a fost de complicat de filmat scena din oglindă din Contact

Nu doar scena din oglindă, dar întreg filmul, Contact este, pe departe, cel mai bun film SF despre care nu se vorbește.

ContactScena cu pricina este emblematică pentru film. Complexitatea ei rezidă nu doar din dificultatea tehnicii de filmare, ci și din punct de vedere simbolic. Dar să le luăm pe rând.

Tehnica filmării a presupus tragerea a două cadre și îmbinarea lor ulterioară. Primul cadru o surprinde pe Jena Malone (Ellie în copilărie) alergând pe scări și pe coridor. Iar cadrul al doilea este cel în care Jena deschide ușa dulapului din baie, care însă, în loc de oglindă, are un ecran verde. Tehnica în sine a constat în transpunerea în oglindă a cadrului cu Jena alergând și inserarea lui în ecranul verde din rama ușiței dulapului din cadrul al doilea. Nu pare foarte complicat. Totuși, efectul este absolut halucinant, pentru că senzația este că s-a rotit camera video cu 180°, fără însă ca ea să se fi mișcat nici măcar un centimetru.

Simbolistica acestei scene este ceva mai complicată. Momentul în film este crucial: este, practic, un pivot în viața lui Ellie. Tatăl ei, cel care i-a insuflat pasiunea pentru știință, moare chiar în timp ce ea aleargă după pastilele din dulăpaș, iar intenția regizorului a fost ca acest lucru și tot ceea ce a implicat el, inclusiv clasicul „20 de ani mai târziu” să fie cuprinse într-o singură scenă. Așa încât, pivotarea camerei cu 180° fără ca acest lucru să fie sesizat simbolizează exact pivotarea cu 180° a vieții lui Ellie fără ca ea să realizeze acest lucru. Scena este finalizată cu închiderea extrem de lentă a ușiței, iar la un moment dat ceea ce se reflectă în ea este o fotografie în care cei doi, tată și fiică – Jena Malone și David Morse – stau unul lângă altul.

Deși este pe departe cea mai complexă scenă din film, Contact are mai multe scene de acest gen. Chiar scena de început, care insinuează depărtarea de Pământ, apoi de sistemul solar, apoi de galaxie, apoi chiar de clusterul de galaxii din care face parte galaxia, pentru ca în final totul să se încheie în ochiul Jenei Malone, pare inspirată din cunoscuta legendă a zeului Shiva, care atunci când era copil este acuzat că a mâncat pământ, iar mama lui îi spune să deschidă gura și vede înăuntru tot universul.

Contact, deși este unul dintre cele mai bune și mai intrigante filme SF, deși a inspirat și continuă să inspire mii de scriitori de scenarii de film și de cărți, este unul despre care nu prea se vorbește. De ce? O explicație – din păcate nu știu cât este de rațională – pretinde că exact calitățile acestea, care au făcut din el un clasic, l-au făcut să vireze într-o zonă în care este menționat doar de specialiști.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*